Pe acest blog sînt publicate mărturii şi poveşti de viaţă ale unor persoane fără adăpost din oraşul Chişinău. Sperăm că aceste poveşti de viaţă ne vor ajuta să încercăm a pătrunde dincolo de aparenţa acestor persoane din vecinătatea noastră, dar pe care rareori le remarcăm. Numele acestor oameni este ficţional; vom respecta astfel confidenţialitatea celor care şi-au împărtăşit cu noi poveştile. Atunci cînd am făcut interviuri cu aceşti oameni, am semnat cu ei un acord de participare, prin care i-am informat despre felul (şi felurile) în care mărturiile lor ar putea fi folosite, difuzate şi în ce scop. I-am asigurat că aceste mărturii, odată publicate, nu le vor cauza niciun risc, dar, dimpotrivă, le vor aduce – eventual – un beneficiu, acela de cunoaştere şi poate oarecare recunoaştere. Multe dintre aceste persoane au fost cîndva bine integrate în sistem şi în societate. Morala preliminară a acestor poveşti este că nimeni nu este asigurat dinainte de a nu pierde totul: familia, lucrul, integritatea corporală, locuinţa, respectul celorlalţi… Acest blog este şi o pledoarie pentru o societate mai solidară. Pentru că noi putem, cu toţii, să încercăm a face viaţa acestor oameni mai uşoară, dacă nu putem să le redăm măcar o parte din acele lucruri esenţiale oricărui om pe care le-au pierdut fără speranţă de a le mai recupera vreodată.
Aceste poveşti aparţin în întregime persoanelor care ni le-au împărtăşit. Totuşi, oricine doreşte să le citeze sau să le folosească în scopuri jurnalistice, de cercetare au altul, este liber să o facă, cu condiţia de a face referinţă la acest blog, în semn de respect faţă de autorii lor anonimi.
OAMENI DIN COLIBA ALBASTRĂ 